devinadọr

LvP

s. m.

a. 'devin'

b. 'celui qui guette, qui épie [les amours d'autrui]'

Rn 3:34b [devinaire, devinador ]; Lv 2:200a

FEW 3:108a [ᴅɪᴠɪɴᴀʀᴇ].