parladọr

LvP

s. m.

a. 'parleur'

b. 'celui qui parle pour qn. ou qc., entremetteur'

Rn 4:421a [parlaire, parladre, parlador ]; Lv 6:81b

FEW 7:609b [ᴘᴀʀᴀʙᴏʟᴀʀᴇ].